
Cât de conștienți suntem de sensibilitățile încrucișate când utilizați detectoare de gaz?
Într-o lume perfectă, senzorii cu detectoare de gaze ar identifica, izola și măsura anumite gaze și ar da citiri precise pentru fiecare gaz în orice context. Din păcate, tehnologia ne permite să ne apropiem de asta, dar nu să o realizăm complet. De aceea, atunci când avem de-a face cu senzori toxici electrochimici, avem provocarea sensibilităților încrucișate, uneori cunoscute sub numele de „gaze interferente”.
Detectoarele de gaz detectează în general un gaz specificat și dau o alarmă și / sau o citire proporțională cu nivelul prezent. Sensibilitatea încrucișată apare atunci când un alt gaz decât cel care este monitorizat / detectat poate afecta citirea dată de un senzor electrochimic. Acest lucru face ca electrodul din senzor să reacționeze chiar dacă gazul țintă nu este de fapt prezent sau provoacă o citire și / sau o alarmă altfel inexactă pentru gazul respectiv. Evident, acest lucru pune în pericol persoana care folosește senzorul.

Inexactități cauzate de sensibilitatea încrucișată
Sensibilitatea încrucișată poate cauza mai multe tipuri de citire inexactă în detectoarele electrochimice de gaz. Acestea pot fi pozitive (indicând prezența unui gaz, chiar dacă acesta nu este de fapt acolo, sau indicând un nivel al acelui gaz peste valoarea sa reală), negative (un răspuns redus la gazul țintă, sugerând că acesta este absent când este de fapt prezent, sau o citire care sugerează că există o concentrație mai mică de gaz țintă decât există), sau gazul care interferează poate provoca inhibiție.
Inhibiția apare atunci când senzorul nu reușește pur și simplu să înregistreze gazul țintă atunci când este expus la gazul țintă și la inhibitor împreună, sau inhibitorul face ca senzorul să nu mai înregistreze gazul țintă pentru o perioadă de timp (care poate fi ore sau chiar zile) după expunerea la inhibitor.
Iată câteva exemple ale fiecărui tip de eroare:
Eroare de răspuns pozitiv: un senzor de CO are un răspuns pozitiv la H2 la o rată de 60%. Astfel, atunci când senzorul care detectează CO vede 200ppm de H2, acesta indică 60% din 200ppm (aproximativ 120ppm).
Eroare de răspuns negativ: un senzor SO2 are un răspuns de –120% la NO2. Deci, dacă vede 5ppm de NO2 în același timp cu 5ppm de SO2, citirea este redusă cu 6ppm, ceea ce (în funcție de tipul de senzor implicat) oferă o citire de 0ppm sau o valoare negativă.
Inhibare: senzorii SO2 pot fi inhibați de NH3 și pot dura multe ore pentru a se recupera și a răspunde la SO2
Toate aceste erori pot avea efecte adverse. În mod clar, pericolul apare atunci când există gaz toxic și senzorul nu citește corect. Dar chiar și atunci când sensibilitatea încrucișată provoacă o supra-citire sau fals pozitiv, timpul și resursele pot fi irosite prin evacuări inutile, ventilație și alte perioade de nefuncționare neprogramate.
Unii producători publică date și diagrame privind sensibilitatea încrucișată, iar acestea pot oferi o indicație a modului în care sensibilitățile încrucișate pot influența citirile din aceste produse. Cu toate acestea, este important să nu vă bazați prea mult pe acestea: pot exista diferențe uriașe între senzorii electrochimici, producătorii își pot schimba proiectarea și specificațiile senzorilor în scurt timp, iar înțelegerea științifică evoluează constant. Așadar, este o idee bună să mențineți dialogul cu echipa de asistență tehnică a producătorului, care va fi la curent cu cele mai recente informații și cu cea mai bună poziție pentru a oferi sfaturi cu privire la un anumit senzor. De asemenea, este rezonabil să vă asigurați că orice personal implicat în detectarea gazelor este conștient de natura sensibilității și a interferențelor încrucișate și este atent la efectele sale probabile.